Crezul – Simbolul Credinței Ortodoxe

Mărturisirea vie a credinței, pe înțelesul inimii

Crezul nu este o poezie, nu este o formulă magică și nu este o simplă rugăciune de citit mecanic.
Crezul este declarația de identitate a creștinului.

Când rostești Crezul, spui cine ești, în ce crezi și în Cine îți pui viața.
De aceea, în Biserica Ortodoxă, Crezul nu se spune oricum și nu se spune oricând. El este rostit la Sfânta Liturghie, înainte de momentul cel mai sfânt – Împărtășirea.

Părintele Arsenie Boca spunea limpede:

„Nu te mântuiește că știi rugăciuni. Te mântuiește că trăiești ceea ce spui.”

Crezul este exact asta: ceea ce spui și ceea ce trăiești.

Ce este Crezul (Simbolul Credinței)?

Crezul, numit și Simbolul Credinței, este o sinteză a întregii credințe creștine ortodoxe.
A fost formulat la Primele două Sinoade Ecumenice:

Niceea (325)
Constantinopol (381)

Nu este „părerea cuiva”, nu este invenție omenească, ci mărturisirea comună a Bisericii, păstrată neschimbată până astăzi.

În cuvinte simple:

Crezul spune cine este Dumnezeu, cine este Hristos, cine este Duhul Sfânt, ce este Biserica și ce nădejde avem după moarte.

Textul integral al Crezului (Simbolul Credinței)

_______________________________________________________________________

„Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.

Și într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii.

Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat.

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.

Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.”

_____________________________________________________________________________________-

Explicația Crezului – pe înțelesul tuturor

„Cred” – nu „știu”, nu „am auzit”

Creștinismul nu începe cu „știu”, ci cu „cred”.
Credința nu este informație, ci încredere totală.

Arsenie Boca spunea:

„Dumnezeu nu se demonstrează. Se trăiește.”

„Întru Unul Dumnezeu”

Nu mai mulți dumnezei.
Nu un Dumnezeu „după nevoie”.
Unul singur – deplin, complet, viu.

„Tatăl, Atotțiitorul”

Dumnezeu nu este dictator, ci Tată.
Atotțiitor nu înseamnă tiranic, ci Cel care ține totul în existență.

„Și într-Unul Domn Iisus Hristos”

Iisus nu este un mare învățător printre alții.
Este Domnul – adică Dumnezeu adevărat.

„S-a făcut om”

Aici este miezul creștinismului:
Dumnezeu nu a trimis o idee, ci a venit El Însuși.

A mâncat, a plâns, a suferit, a murit – ca noi să nu mai murim fără sens.

„Și S-a răstignit pentru noi”

Nu „din greșeală”.
Nu „pentru un ideal”.
Ci pentru noi – concret, personal.

„Și a înviat a treia zi”

Creștinismul nu este o religie a mormântului, ci a Învierii.
Dacă Hristos nu a înviat, totul e zadarnic.
Dar a înviat – și asta schimbă tot.

„Și iarăși va să vină”

Crezul ne scoate din iluzia că viața se termină aici.
Există judecată.
Există adevăr.
Există responsabilitate.

„Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică”

Nu „biserici”, nu opinii personale.
Una – în adevăr.
Sfântă – prin har, nu prin oameni.
Sobornicească – pentru toți.
Apostolească – legată direct de Hristos.

„Aștept învierea morților”

Nu reîncarnare.
Nu dispariție.
Ci înviere.

„Și viața veacului ce va să fie”

Viața nu se termină.
Moartea nu este finalul.
Este doar o trecere.